Subscribe via RSS Feed

Ziua Eroilor, cinstită la praznicul Înălţării Domnului

Prin jertfa lor avem glia şi credinţa

ziua-eroilor---072_0La sărbătoarea Înălţării Domnului şi Ziua Eroilor, în toate catedralele, bisericile, mănăstirile, cimitirele, troiţele şi monumentele acestora din ţară şi străinătate, s-au oficiat slujbe de pomenire a eroilor neamului românesc. La ora 12:00, clopotele tuturor locaşurilor de cult ortodoxe au fost trase în semn de recunoştinţă faţă de eroii care s-au jertfit pentru neam, credinţă şi ţară. Parastasul săvârşit în această zi este un gest firesc de recunoştinţă adus tuturor eroilor neamului nostru românesc.

În Biserica Ortodoxă Română, la ziua praznicului Înălţării Domnului se face şi pomenirea eroilor neamului românesc. Ziua Eroilor a fost instituită prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920, fiind încă vie în memorie jertfa numărului mare de soldaţi care şi-au dat viaţa pentru apărarea ţării în Primul Război Mondial. Mult mai târziu, în anii 1999 şi 2001, această decizie a fost consfinţită prin alte două hotărâri sinodale prin care Ziua Eroilor a fost proclamată ca sărbătoare naţională bisericească. Ca urmare a acestei cinstiri aduse eroilor de către Biserică, Legea 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război a proclamat cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paşti, sărbătoarea Înălţării Mântuitorului Iisus Hristos – Ziua Eroilor, ca sărbătoare naţională a poporului român.

Prin jertfelnicia lor, eroii se aseamănă cu Hristos

Aşadar, după Sfânta Liturghie a praznicului Înălţării Domnului, se oficiază slujba de pomenire a eroilor neamului nostru românesc. Despre însemnătatea acestui moment ne-a vorbit pr. asist. Silviu Tudose: „Cu siguranţă, sunt oameni care se întreabă de ce, după Primul Război Mondial, Biserica Ortodoxă Română a rânduit ca, în ziua praznicului Înăl­ţării Domnului, să se săvârşească şi un Parastas pentru eroii neamului. Pot fi unii care chiar să-şi exprime dezacordul cu privire la o astfel de rânduială, argumentând că în ziua praznicelor împărăteşti nu se fac parastase, şi dacă se fac, există riscul ca accentul să nu mai cadă pe bucuria Înălţării, ci pe slujba de pomenire sau pe festivităţile organizate la monumentele eroilor. Aşadar, nu cumva pomenirea eroilor pune în umbră sărbătoarea Înălţării? Dacă ne gândim însă la eroi, ne dăm seama că nu putea fi rânduită o zi mai potrivită pentru pomenirea lor. Aceştia sunt oameni care au ales să moară într-un mod cu totul deosebit, apărând ţara în care au trăit, Biserica şi neamul din care au făcut parte. Într-un fel, ei au murit şi pentru noi, cei care beneficiem astăzi de roadele jertfei lor. Prin jertfelnicia lor, eroii se aseamănă Mântuitorului Hristos, Care a arătat iubire jertfelnică până la moarte, pentru întreg neamul omenesc. Iar Mântuitorul nu S-ar fi putut înălţa la cer fără iubirea milostivă şi dăruirea de Sine arătate prin Jertfa Sa. Nu ştim dacă eroii pe care îi pomenim sunt sau nu în ceata sfinţilor, dar suntem încredinţaţi că Dumnezeu le-a pregătit un loc special, pentru că au împlinit porunca Lui: «Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi» (Ioan 15, 13)“.

La Vecernia praznicului cântăm că „îngerii se minunează văzând un Om mai presus de ei“. „Avem nădejdea că, alături de îngeri, şi cei care L-au imi­tat în jertfelnicie se bucură că Mântuitorul S-a înălţat la ceruri ca să trimită lumii pe Mângâietorul. De aceea, Parastasul care se săvârşeşte în această zi nu umbreşte, ci mai degrabă întregeşte semnificaţia deosebită a praznicului Înălţării Domnului, fiind un gest firesc de recunoştinţă“, conchide pr. asist. Silviu Tudose.

Au luptat pentru credinţa strămoşească

Un erou este un om cu o putere spirituală şi fizică combinată în aceeaşi persoană care depăşeşte oarecum comportarea normală, obişnuită a celorlalţi oameni, spune acad. prof. dr. Emilian Popescu. Sunt în stare să săvârşească fapte pe care puţini le pot săvârşi, precum ei, în folosul comunităţii, în folosul poporului în care trăiesc. „Pentru noi, românii, eroii sunt cei care au luptat pentru păstrarea gliei şi a credinţei strămoşeşti, pe care le-au moştenit de la părinţii şi strămoşii lor. Pentru aceasta au luptat, în special, împotriva cotropitorilor, fie barbari, fie mai târziu, în lumea modernă, în cadrul diferitelor războaielor şi mai ales a celor două războaie mondiale. La noi, în general, sărbătoarea eroilor, în ziua de Înălţare a Domnului, este dedicată celor care au murit pentru apărarea ţării, apărarea gliei şi a credinţei strămoşeşti. Aceştia au mers cu jertfa lor până la vărsarea sângelui şi până la a-şi da viaţa pentru acest ideal. Nu toţi au murit, dar majoritatea au mers până la această jertfă capitală a vieţii“, mai spune academicianul Emilian Popescu.

A fost, deci, în istoria poporului român, o serie întreagă de asemenea eroi, foarte mulţi, mai ales în cele două războaie mondiale. „Jertfa lor nu a fost însă zadarnică, pentru că după Primul Război Mondial s-a făcut România mare, adică provinciile Transilvania, Banat, Bucovina, Basarabia şi alte provincii care nu ţineau de Regatul României (care cuprindea Oltenia, Muntenia şi Moldova) s-au unit cu ţara-mamă. Pentru acest ideal au luptat şi şi-au dat viaţa! De aceea a şi fost instituită o sărbătoare de cinstire a acestor eroi în ziua de Înălţare a Domnului Iisus Hristos“, explică academicianul Emilian Popescu. Şi în al Doilea Război Mondial au murit mulţi eroi pentru că trebuiau recuperate Basarabia, o parte din Transilvania, Bucovina, încât toţi aceşti oameni „au luptat până la jertfirea vieţii lor pentru idealul naţional, ca nouă să ne fie bine, ca noi să avem o ţară întinsă, să avem fraţii de aceeaşi limbă, de acelaşi sânge împreună cu noi, să ne rugăm şi să ne bucurăm împreună. Aceştia sunt eroii!“

Trebuie cultivat cultul eroilor

Cultul eroilor a slăbit astăzi pentru că nu s-a mai cultivat, nu se mai spune ce jertfă au făcut aceşti oameni ca să realizeze România mare. „Datoria noastră este să-i cinstim pe aceşti eroi pentru că s-au jertfit pentru noi toţi, pentru ţara românească, pentru prezentul nostru şi pentru viitorul nostru. Fără eroi nu se poate concepe un popor care se respectă. Este nevoie, deci, să cultivăm acest cult al eroilor începând din şcoli. Când eram eu elev, în perioada interbelică, de sărbătoarea eroilor mergeam la monumentul ridicat în cinstea lor din centrul satului în procesiune cu flori, cu icoane şi împreună cu toată comunitatea făceam slujbe, fiind pomeniţi pe numele lor toţi cei care îşi dăduseră viaţa. Ţara noastră este presărată cu aceste monumente ridicate în cinstea eroilor şi să nu trecem pe lângă ele fără să ne gândim ce-au făcut aceşti oameni şi ce semnificaţie au avut şi au încă, până la clipa cea din urmă a poporului român!“, conchide acad. prof. dr. Emilian Popescu.

sursa: ziarullumina.ro

Category: Articole in presa

About the Author:

Comments are closed.