Subscribe via RSS Feed

Catapeteasma originală a Bisericii „Sfântul Gheorghe” – Nou

sfintire

La Biserica „Sfântul Gheorghe” – Nou, cel mai reprezentativ locaş în peisajul ctitoriilor brâncoveneşti din România s-au realizat ample lucrări de restaurare. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române aceste lucrări au fost finalizate şi sfinţite.

La împlinirea celor 300 de ani de la martirizarea Sfinţilor Martiri Brâncoveni lor, a fost readusă în Biserica „Sfântul Gheorghe” – Nou de la Kilometrul Zero catapeteasma originală. Vreme de 40 de ani aceasta a fost înlocuită de o altă catapeteasmă de secol XIX.
Părintele paroh, preotul Emil Nedelea Cărămizaru a declarat pentru TRINITAS TV că „este catapeteasma, iconostasul original al bisericii Sfântul Gheorghe Nou. A fost coborât de la locul lui în urmă cu aproape 40 de ani şi între timp a fost montată catapeteasmă care provenea de la o biserică demolată în vremea comunismului. Catapeteasma a fost de folos, dar era de secol XIX şi lucrată într-o oarecare manieră renascentistă. Acum biserica îşi primeşte cu braţele deschise catapeteasma originală brâncovenească cea pe care cu multă dragoste Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu a rânduit să fie pusă în această sfântă ctitorie a sa”.

sfintirecatapeteasmagheorghenou-4
În cea mai amplă lucrare dedicată acestui sfânt locaş şi ctitorilor săi Brâncoveni, intitulată „Monografia Bisericii Sfântul Gheorghe Nou”, Pr. Dr. Emil Nedelea Cărămizaru ne vorbeşte despre această catapeteasma aşa cum nu a mai făcut nimeni: „O componentă strălucită a Bisericii „Sfântul Gheorghe” – Nou o reprezintă catapeteasma (tâmpla sau iconostasul). Această catapeteasmă monumentală a trecut, de-a lungul timpului, ca şi biserica, prin multe vicisitudini, din cauza vitregiilor vremurilor. Tâmpla brâncovenească, din lemn sculptat, a fost relativ bine conservată, în ciuda încercărilor la care a fost supusă. Această capodoperă de artă brâncovenească este compartimentată în mai multe registre, cu arce şi colonete bogat împodobite, cu elemente florale specifice artei brâncoveneşti şi brâuri ajurate ce despart registrele tâmplei.
În directă legătură cu arhitectura, ce a conservat în general modelul stilistic din epoca Domnitorului Constantin Brâncoveanu, celelalte ramuri ale artei s-au dezvoltat în mod arborescent, contribuind la definirea fenomenului cultural şi istoric, denumit artă brâncovenească. Astfel, ca o prelungire a artei monumentale în piatră, cu particularităţi specifice, sculptura în lemn are un rol important în decorarea monumentelor brâncoveneşti, printre capodoperele de artă brâncovenească numărându-se uşi de locaşuri civile sau bisericeşti, piese de mobilier şi tâmple de biserici. Ornamentele vegetale, pe care meşterii epocii le-au creat cu atâta dibăcie prin repetiţiile compoziţiilor, amintesc adeseori de ţesăturile de brocart. Aşadar, tâmplele bisericeşti constituie un element de sine stătător, ce impresionează prin bogăţa ornamentală şi finisajul delicat al acestora.
Comparând pictura icoanelor pe lemn cu cea murală, putem afirma că de cele mai multe ori aceiaşi meşteri realizau atât pictura murală, cât şi icoanel zugrăvite pe lemn. Stilul acestor picturi este de tradiţie brâncovenească, având corespondent ca tehnică de lucru cu vechile tâmple moldoveneşti din aceeaşi perioadă. Suportul de lemn este de esenţă moale (probabil cireş sau tei), registrele pictate fiind separate între ele pe orizontală, prin freze frumos ornamentate cu motive vegetale, poleite, iar delimitarea pe verticală se face prin colonete, de asemenea poleite şi aplicate pe suprafaţa lemnului.
Pictura catapetesmei este în tempera, pe suport de lemn, excepţie făcând cele patru mari icoane din tâmplă, datate din 1856, pictate în ulei, pe un lemn de esenţă tare, probabil nuc.

sfintire 1
În cazul icoanelor catapeteasmei brâncoveneşti din Biserica Sfântul Gheorghe – Nou, ele sunt pictate pe un panou le lemn constituit, de cele mai multe ori, prin alăturarea a două planşe, cu traverse semiîngropate în sens invers. Aceasta spre deosebire de icoanele contemporane din Moldova şi Ţara Românească, ce sunt mai puţin îngrijit sub rapot tehnic, meşterii acordând uneori o mică importanţă suportului de lemn – în cele mai multe cazuri tei, ca şi stratului de preparaţie.
Pentru definirea artei bisericeşti brâncoveneşti s-a spus că: „Datorită folosirii în cantitate mare a aurului, culorile dobândesc o strălucire deosebită. Suntem de fapt în etapa manierismului picturii feudale româneşti, în care pirotescul detaliilor, liniatura filigranată, care tiveşte veşmintele ori arhitecturile, împreună cu strălucirea coloritului, suplinesc pierderea concepţiei monumentale. Cele mai numeroase icoane din Ţara Românească aparţin mai ales epocii brâncoveneşti, care a dat strălucire artei de la sfârşitul secolului aş XVII-lea. În pictura icoanelor de la acestă vreme apar adeseori elemente baroce, cu tratarea mobilierului şi a arhitecturilor, îmbinate cu realizarea tradiţională a figurilor. Pictura este luxoasă în execuţie şi impresionează prin caracterul ei fastuos. Lemnul este grunduit numai pe faţă, iar în sprijinul lacunelor profunde de pe suprafaţa pictată se observă resturi de suport textil intermediar, probabil pânză de in”. (Corina Nicolescu, Icoane vechi româneşti, Editura Meridiane, 1971)
În contextul acestui fenomen artistic, iconotasul original al Bisericii Sfântul Gheorghe – Nou este alcătuit din următoarele elemente:
Registrul superior cuprinde 14 prorooci, fiecare icoană având o dimensiune de 67 x 36 x 2,5 cm, iar la mijloc este reprezintă Maica Domnului. În registrul din mijloc sunt reprentaţi Sfinţii Apostoli, precum şi Sfântul Ioan Botezătorul şi icoana Sfântului Apostol Ioan, datată la 1856, inscripţionată cu alb pe spatele piesei. Fiecare icoană are dimensiuni de 67 x 34 x 2,5 cm, având la mijloc imaginea Mântuitorului Hristos-Învăţător.
Registrul inferiot cuprinde 16 praznice (Adormirea Maicii Domnului, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Învierea Domnului, Buna Vestire, Răstignirea Mântuitorului Hristos, Schimbarea la faţă, Învierea lui Lazăr, Intrarea în Ierusalim, Înălţarea Domnului, Naşterea Maicii Domnului, Înjumătăţirea Praznicului, icoană mai nouă, probabil înlocuită după incendiul din 1847, Duminica Tomei, Întâmpinarea Domnului de asemenea icoană mai nouă, probabil înlocuită, fiecare cu dimensiune de 49 x 36 x 2,5 centimetri.
Patru icoane împărăteşti:
Maica Domnului pe Tron cu Mântuitorul Hristos în braţe, icoană cu dimensiunea de 123 x 91 x 4,0 cm
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, cu aceleaşi dimensiuni
Deisis – cu aceleaşi dimensiuni
Răstignirea Mântuitorului Hristos – cu aceleaşi dimensiuni
Aceste patru icoane mari din tâmplă sunt datate în dreapta jos – 1856, inscripţie cu alb, precum şi semnătura: „s-au reparat de Mihalache Dragomirescu – zugravu 1856”
o cruce de tâmplă şu două molenii
două uşi împărăteşti din lemn traforat (pictură nouă, din preajma anului 1900).
În ziua de 26 martie a anului 1718, aşa cum s-a mai spus, aceasta tâmplă reprezentativă pentru arta brâncovenească a fost afectată de un incendiu. Din această cauză, icoanele catapetesmei, au fost innegrite de fum. A urmat o refacere a iconostasului în spiritul consacrat al începutului de secol al secolului aş XVIII-lea.
Un alt incendiu, la care s-a făcut referire în această lucrare, a fost cel din anul 1804. Tâmpla bisericii a avut de suferit şi de această dată, făcându-se o nouă intervenţie asupra ei. A fost desfăcută, iar la aşezarea icoanelor au fost schimbate două registre.
După cutremurul din 1940 s-a efectuat o nouă restaurare a catapeteasmei, urmând repictarea crucii mari a acesteia şi montându-se baghete de susţinere pe spatele ei.
Această piesă rară şi preţioasă – catapeteasma -a fost preluată pentru restaurare de către Muzeul Naţional de Artă al României, între anii 1988 şi 2002, perioadă în care a fost înlocuită cu o altă catapeteasmă, frumos lucrată, dar în stil renascentist, adusă de la Biserica Bradu Staicu, sfânt locaş demolat în timpul regimului comunist.
Această tâmplă a fost pictată în anul 1876 de către pictorul Gheorghe Ioanid.
La Muzeul Naţional de Artă al României au fost efectuate lucrări de restaurare a icoanelor ce compun catapeteasma brâncovenească originală, precum şi la o parte din componentele acesteia. Costul acestei intervenţii a fost suportat de către Arhiepiscopia Bucureştilor, cu binecuvantare vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist. Din anul 2002, această frumosă emblemă a stilului brâncovenesc a fost redată Arhiepiscopiei Bucureştilor şi, respectiv, Parohiei Sfântul Gheorghe – Nou, pentru conservare.”

Tags:

Category: Odoarele bisericii, Pictura bisericii, Prezentare

About the Author:

Comments are closed.